ma uitam la televizor incercand sa procesez informatia cum ca o treime din suedezi au fost afectati direct sau indirect de tsunami-ul din Asia si imi imaginam cat de greu trebuie sa fie pentru oamenii aceia blonzi si draguti sa treaca peste inimaginabila trauma. imi inchipuiam ca pana si cuvantul trauma le este necunoscut, ei care nu au mai auzit de alta victima a unei morti brutale de la asasinarea Annei Lindh si pana acum.
si dintr-o data, stirea halucinanta: politia suedeza pastreaza tacerea asupra numelor celor disparuti in Asia pentru a-i impiedica pe hoti sa jefuiasca apartamentele ramase fara stapani in tara. incerc sa imi inchipui- zeci sau sute de oameni stau in fata chioscurilor de ziare sorbind stirile si napustindu-se ca vulturii asupra caselor parasite, subtilizand banii, bijuteriile si ultima bucata de mobilier Ikea.
well, nordul Europei nu mai este ceea ce parea a fi in povestile cu si despre emigranti...