a fost oarecum ciudat sa vad dunarea baltind undeva la marginea falezei, gata sa o ia razna pe alei. oricum, am avut ocazia sa vad cum dintr-o tinta a mistorurilor cotele apelor dunarii a ajuns saptamanile trecute cea mai ascultata emisiune. in dorinta de a opri istoria intr-o singura imagine din memoria digitala a cannon-ului meu, i'll give you cotele apelor dunarii pe 30 aprilie 2005, la braila. in crestere cu un centimetru.  

ai mei nu ma mai vazusera de vreo jumatate de an si probabil urmeaza sa ma vada dupa tot cam acelasi timp, cu toate astea, in doar doua zile au facut tot posibilul sa-mi schimbe obieciurile, doar-doar s-o prinde ceva de mine pana la plecare. umbli tot timpul asa nebarbierit? nu umbli mereu asa, nu? sa-ti mai iei si tu o camasa si un sacou, am vazut zilele trecute un sacou foarte frumos, daca vrei mergem sa il luam acum, n-am mers dar ma gandesc intr-adevar sa imi iau. si totusi, desi ma opun cu incapatanare la orice modificare a registrilor proprii, schimbarea vine, fara exceptie. nu stiu daca e din cauza casei in care m-am nascut sau din cauza celor cateva zile libere in care am timp sa imi limpezesc mintea dar modul meu de privi lumea sufera o schimbare. problema e ca totul revine la normal (dar nu neaparat la bine) in maxim 24 de ore de la reintoarcerea mea in bucuresti. cred ca de asta sau si din oboseala, comoditate si o nervozitate excesiva dar nu mai suport plecarile astea scurte din bucuresti, coada la casa de bilete, drumul cu trenul, bagajele, schimbarea modului de a relationa. e o incercare pe care o duc la capat din ce in ce mai greu si cu din ce in ce mai multe eforturi. alminteri, pentru cfr si sagetile albastre, un soi de tramvaie nenorocite, atat in ceea ce priveste comoditatea cat si viteza, am aceeasi ura.