in noaptea alba a bucurestiului
23.32 in fata muzeului national de arta, pe victoriei, dupa o calatorie cu taxiul in care am ascultat docili timp de 20 de minute un recital faramita lambru. e o seara calduta si un individ intre doua varste imbracat cu un tricou chinezesc mototolit se stropseste la jandarmul aparat de poarta monumentala a muzeului.
situatia sta asa: individul, care isi impinge nevasta la o parte spunandu-i "asa nu se poate!", vrea sa vada colectia de picturi rembrandt, indiferent de ora, pentru ca e noaptea alba a muzeelor in bucuresti. jandarmul si alti aparatori ai picturilor lui rembrandt, explica nervosi de dincolo de poarta ca noaptea alba a muzeelor s-a terminat la 23.30, cu doua minute in urma, si prin urmare nimeni nu mai poate intra. tricoul chinezesc nu se lasa usor, trage de poarta si chiar daca nu reuseste sa intre, provoaca un happening de un succes relativ, sub privirile amuzate ale celorlalti insetati de cultura care stau in fata portii. aparatorii lui rembrandt par oricum enervati de toata povestea asta cu noaptea alba si nu inteleg de ce trebuie sa fie acolo la ora aia.
noi stam pierduti in fata portii, e. pleaca sa fumeze o tigara iar eu unul imi aduc aminte cu o oarecare satisfactie ca in momentul in care am completat testul compasului politic am spus ca muzeele si teatrele si cinematografele ar cam trebui sa se sustina financiar si fara ajutorul contribuabililor.

00.05 la muzeul national de arta contemporana e o coada uriasa, mi se pare greu de crezut ca am putea intra pana spre dimineata. din experienta acumulata la cozile comuniste, e. ne declara ca randul din fata noastra e total neprofesionist. nu e ordonat si nu exista nicio garantie ca in momentul in care vom ajunge in fata o sa se mai dea ceva. destula cultura pentru noaptea asta, zicem, si ne indreptam spre o carciuma.

00.30 in fine un succes partial. la propaganda. partial pentru ca la bar nu au diverse bauturi, sandviciuri, tigari si rest la banii platiti, doar niste beri ametite si cateva cocktailuri amestecate din sucuri artificiale si fara gust.

02.15 un supermarket non-stop in fata noastra si un gardian care ne avertizeaza ca nu putem intra cu bagajele. bagajele sunt de fapt poseta lui i. si geanta mea si, cum nu vedem niciun motiv rational pentru a le lasa la poarta, iesim nervosi din magazin.

02.45 al doilea non-stop, in cartier. ar putea sa fie plin de bunatati dar eu nu vad nimic pentru ca servirea se face ca la CFR, la ghiseu. as avea chef de ceva bun asa ca incerc sa imi intind gatul ca o girafa pentru a cerceta rafturile dar pana la urma renunt obosit si iau doar o paine feliata.

noaptea asta, binecunoscuta ospitalitate romaneasca m-a obosit peste masura.

nu stiu cum s-a intamplat pentru ca n-am urmarit toate etapele, poate era previzibil de la bun inceput si nu m-am gandit eu, poate a fost un simplu ghinion sau poate i-au vrut unii raul, uite insa ca adi mutu n-a reusit sa-si depaseasca conditia. asta desi acum vreo cativa ani era pe cai mari, pleca din italia la chelsea, il citea pe dostoievschi si, cel mai important, vrajea pe toata lumea cu treaba asta, inclusiv pe vedetele de la rubrica meteo din libertatea care se laudau dup-aia prin ziare ca mutu le-a comentat 'idiotul' prin sms.
dupa cum ziceam, nimeni nu parea sa-l mai opreasca, nici macar andrei gheorghe sau florin tudose, si toata lumea se bucura ca fotbalul romanesc este confirmat (pentru a cata oara?) drept cel mai bun ambasador in lumea larga. iar acum, ce se-ntampla? citeste 'averea' si se bucura ca-i usor de citit, desi la experienta lui literara ar trebui sa umble cu 'le diplo' editia in franceza in buzunar si sa se planga ca presa nu mai e ce-a fost odata. in plus, retrogradeaza in divizia a doua in italia si aud ca nu s-ar da in laturi sa negocieze cu dinamo intoarcerea in stefan cel mare. hotarat lucru, europa nu ne vrea.