in metrou, in drum spre pipera, pe scaunul din fata mea sta un domn la vreo 55 de ani, imbracat cu un balonzaid alb. are un cap urias si o fata impenetrabila, e chiar unor incruntat sau cel putin asa pare, pentru ca figura e ascunsa in buna parte de niste ochelari fumurii. amanuntul care imi sare in ochi, insa, e freza impecabila, ceva intre Alain Delon si Marcelo Mastroianni. "baiatul asta a vazut mult prea multe filme cu mafioti si acum joaca un rol", imi spun amuzat. si oricum, in plictiseala calatoriei, figura lui pitoreasca care imi aduce aminte de filmele franceze si italiene dinainte de '89, e chiar binevenita, din moment ce mi-a dat de lucru pentru cel putin 4-5 statii.
"si totusi ce mare greseala de interpretare", imi dau seama, in momentul in care telefonul din buzunarul lui Marcelo Delon incepe sa cante "Baieti buni", pe vocea celor de la BUG Mafia.
e trist. mafiotii wanna be din bucuresti nu viseaza in stil mare. nu vor sa dea foc la masinile procurorilor milanezi si nici sa ia taxe de protectie in New York, s-ar multumi sa vandalizeze un automat de cafea si sa-l cafteasca mai apoi pe Cabral, acest Bruce Willis al filmelor romanesti de televiziune de calitate inferioara.