cateodata dau vina pe vreme. nu e vorba de lene, nu mi-e sila sa muncesc, doar ca ploua prea mult, e al naibii de frig si iarna nu se mai termina. sau invers. e prea cald imi bate soarele in ochi, nu ma pot concentra pe o vreme ca asta. toate sunt motive bunicele pentru explicarea starii de lehamite care ma traverseaza. nimic nu ma justifica mai bine insa ca astenia de primavara. nici nu trebuie sa o invoc. e destul sa spun ca nu am niciun chef de munca si sunt cumplit de obosit ca mi se raspunde, cu un ton in care pot simti compatimirea pentru suferintele mele: "aaaa, pai normal, e astenia de primavara". si eu care credeam ca singurele parti bune ale anotimpului asta sunt salata verde si florile din pomi.