despre presa
as putea sa pornesc de la cauze generale, ziarul ca produs, patronul ca jurnalist, jurnalistul ca simplu angajat la saiba, "demascarea coruptiei" ca modalitate bine calculata de atingere a unor scopuri, in fine, presa libera ca utopie.
sau as putea sa plec de la exemple mai clare, in care cei care isi asuma public rolul de justitiari calca lejer peste idealurile in numele carora sustin ca lupta. sigur ca simpla cenzura, sau, adaptat la cazul cu pricina, exercitarea dictatoriala a privilegiilor de senior editor & patron intr-un spatiu mai degraba public, nu ar trebui sa ne sperie. evident ca nu ar trebui sa fim speriati nici de transformarea unei reviste politico-umoristice cu actionariat transparent, dar sustinatori in umbra, intr-un puternic trust de presa. si nici de strategia de haita folosita de oamenii din jurul acestui trust si de prietenii lor pentru atingerea scopurilor. oricare ar fi ele, bani, renume, suprematia in elita culturala, putere pur si simplu. nu ar trebui sa fim speriati nici de numarul de cititori convinsi de "curajul" cu care acesti oameni lovesc in coruptie si hotie sau, spre exemplu, in Adrian (caci acesta este numele pe care il folosesc mai marii trustului in discutiile despre fostul premier) .
eu nu sunt speriat. sunt numai scarbit si putin obosit.